• cine suntem?
• cum livram?
• cum platesc?
• cum ajung la AndoService?

AndoService - Anvelope de la profesionisti

www.vreau-anvelope.ro

• contact
• client nou
• login

Anvelopele: Dicţionar de terminologie

Acvaplanare: Efect apărut atunci când anvelopa alunecă pe o suprafaţă umedă, prin pierderea contactului între pneu şi suprafaţa carosabilă datorită deplasării autovehiculului pe un strat gros de apă (> 0.5 mm).

Anvelopă asimetrică: Anvelopă cu model asimetric al suprafeţei de alunecare (vezi mai jos). Este foarte important ca anvelopele cu model asimetric să fie montate corect (partea exterioară a anvelopei pe partea exterioară a jantei). Partea exterioară poartă inscripţia : “OUTSIDE “

Notă: Dacă consideraţi că anvelopa este asimetrică, dar aceasta nu este inscripţionată cu “OUTSIDE” sau “INSIDE”, atunci aceasta nu este asimetrică.

Anvelopă autovehicule: Parte componentă a autovehiculului fabricată din cauciuc, elemente chimice, materiale textile şi componente metalice, concepută special pentru a asigura mişcarea mijloacelor de transport, amortizarea iregularităţilor din carosabil şi pentru a suporta sarcini în anumite condiţii.

Anvelopă pneumatică: Este un înveliş tare construit pentru montarea pe janta autovehiculului, umplut cu aer sub presiune.

Anvelopă radială: Metoda de construire a anvelopei constă în întărirea cablurilor, distribuite radial relativ la centrul anvelopei (la 90 de grade faţă de direcţia de mers).

Anvelopă ranforsată: Anvelope construite pentru a susţine sarcini mai grele şi o presiune mai mare a aerului, în comparaţie cu anvelopele uzuale. Aceste anvelope sunt de regulă marcate cu litera “C” pe partea laterală, inscripţionată după mărimea anvelopei, de exemplu: 195/75 R16 C.

Anvelopă RFT (Run Flat Tyre): Anvelopă pneumatică concepută pentru a rezista la efectele dezumflării atunci când este tăiată, permiţând astfel vehiculului să ruleze în continuare cu viteză redusă (până la 90km/h) şi pe distanţă limitată (160 km sau 200 km, în funcţie de tipul anvelopei).

Anvelopă simetrică: Ambele jumătăţi ale căii de rulare au acelaşi model.

Anvelopă tubeless: Anvelopă cu strat intern de cauciuc, care previne dispersia aerului din  interior. În cazul anvelopei tubeless nu se necesită tub interior.

Anvelopă unidirecţională: Anvelopă cu un singur sens de rotaţie. Acest tip de anvelope reduce rezistenţa la rotaţie, ajutând la accelerarea în linie dreaptă. Anvelopele unidirecţionale oferă şi o distanţă mai scurtă la frânare. Anvelopele simetrice unidirecţionale pot fi plasate pe ambele părţi ale vehiculului, de aceea inscripţiile de pe laterala anvelopei vor include întotdeauna un sens de rotaţie. Trebuie să vă asiguraţi că anvelopele se rotesc în direcţia corectă pentru a evita accidentele. Anvelopele asimetrice unidirecţionale sunt fabricate special pentru o anumită laterală a vehiculului. Inscripţiile de pe pereţii laterali vor indica laterala care trebuie plasată în afară (prin inscripţia “OUTSIDE”) şi care este sensul corect de rotaţie.

Cablu : Strat de material textil îmbrăcat în cauciuc, format din fire dure la bază şi fire mai subţiri dispuse în încărcătura de cauciuc, oferind flexibilitate, dar şi duritate anvelopei. Cablul este produs din bumbac, vâscoză sau nailon. În prezent, sunt folosite mai frecvent cabluri formate din sârmă de oţel subţire de 0.15 mm. Există şi alt tip de materiale, mai costisitoare ( de exemplu Kevlar), care nu pot fi folosite pe scară largă din pricina costurilor ridicate.

Carcasă: Este partea anvelopei care susţine cea mai mare parte din greutatea autovehiculului. Conferă duritate anvelopei, menţinând presiunea internă şi transmiţând sarcinile forţelor exterioare, aplicate de drum asupra roţii. Carcasa este formată din unul sau mai multe straturi suprapuse de cabluri cauciucate. În funcţie de structura carcasei, dimensiunile acesteia, sarcină şi de presiunea internă pe care o suportă, numărul de straturi din componenţa carcasei poate varia de la 1(pentru autovehicule uşoare) la 16 şi chiar mai mult(pentru camioane, maşini agricole etc.)

Dezechilibru/defect de echilibrare: Vibraţie anormală a vehiculului. De regulă, astfel de vibraţii apar datorita neechilibrarii roţilor, dar şi datorită altor motive, precum:

• Jante nepotrivite tipului de vehicul;
• Perturbaţie în geometria de mişcare a roţii;
• Defect parţial al parţilor automobilului care asigură turaţia roţii;
• Instalarea improprie a roţii;
• Montarea improprie a anvelopei pe jantă;
• Ruptura anvelopei.
• datorită nespalării corespunzătoare a jantei în timpul spălării vehiculului.

Discul roţii: Parte a roţii care conectează janta şi butucul roţii.

Echilibrare: Operaţie necesară la montarea unei anvelope pe jantă pentru a elimina dezechilibrul şi vibraţia volanului. Roţile echilibrate distribuie, prin rotaţie, o presiune egală asupra jantei şi a anvelopei.

Echilibrare de retuş: Echilibrarea roţii fără îndepărtarea acesteia de pe autovehicul. În cazul echilibrării de retuş, există posibilitatea unor mici erori de balans datorită părţilor autovehiculului care transmit turaţia roţii.

Elastomer: Polimer sintetic cu proprietăţi plastice şi elastice asemănătoare cu cele ale cauciucului natural.

Etichetă anvelopă: (pe vehicul). Hârtie sau etichetă metalică ataşată pe vehicul (pe stâlpul vertical, pe capacul rezervorului de combustibil sau pe uşa torpedoului) care arată mărimea recomandată a anvelopei şi presiunea internă pentru acel tip de vehicul.

Jantă: Partea roţii pe care se montează anvelopa.

Lamelă: Tăieturi în zigzag în suprafaţa de alunecare a anvelopei. Îmbunătăţeşte aderenţa pe suprafeţele ude, înzăpezite sau îngheţate.

Model asimetric al suprafeţei de alunecare: Design-ul părţii interioare diferă de design-ul părţii exterioare al suprafeţei anvelopei. De regulă, partea exterioară a anvelopei este compusă din blocuri mai mari şi mai rigide pentru a creşte stabilitatea autovehiculului când este supus la virare, manevrare sau alte forţe exterioare. Partea interioară este formată din blocuri de dimensiuni mai reduse pentru dispersia apei. Este foarte important ca anvelopele cu model asimetric să fie montate corect (partea exterioară a anvelopei pe partea exterioară a jantei). Partea exterioară poartă inscripţia: “OUTSIDE “

Pata de contact (Amprentă): Zonă de pe calea de rulare a anvelopei care intră în contact cu suprafaţa carosabilă.

Perete lateral (flanc): Parte a anvelopei localizată între umărul anvelopei şi talon. Este formată dintr-un strat subţire de cauciuc flexibil, aflat în continuarea suprafeţei de alunecare pe laterala carcasei, servind ca protecţie împotriva defecţiunilor de ordin mecanic. Pereţii laterali sunt inscripţionaţi cu denumirea şi caracteristicile anvelopei.

Presiune cu nitrogen (azot): Alternativă la presiunea cu oxigen a anvelopelor. Presiunea cu nitrogen prezintă următoarele beneficii: reduce temperatura anvelopei în timpul rulării; îmbunătăţeşte confortul în timpul deplasării; prelungeşte viaţa anvelopei; menţine presiunea din interiorul anvelopei constantă; rata de pierdere a presiunii este mult mai mică; nu reacţionează cu compuşii folosiţi la fabricarea anvelopei şi jantei.

Rezistenţă la rotaţie: Este forţa produsă de anvelope, care se opune mişcării autovehiculului (sau forţa necesară autovehiculului pentru a se menţine în mişcare la o anumită viteză). Anvelopele cu o rezistenţă mică la rotaţie permit economisirea combustibilului.

Roată: Parte rotativă a vehiculului care permite tracţiunea şi care acceptă sarcina greutăţii vehiculului. Roata este localizată între anvelopă şi butuc. De regulă, roata este formată din două părţi: jantă şi disc.

Roată dublă: Roată constând în două roţi simple montate pe un singur butuc.

Roată simplă: Roată montată pe butuc, purtând o singură anvelopă.

Strat amortizor : Parte a anvelopei constând în straturi de cabluri, localizată între carcasă şi suprafaţa de alunecare a anvelopei. Îmbunătăţeşte conexiunea între carcasă şi suprafaţa de alunecare, previne separarea pliurilor anvelopei datorată forţelor centrifuge, micşorează şocul unui impact şi creşte rezistenţa carcasei împotriva defecţiunilor de ordin mecanic. Stratul amortizor determină în majoritatea cazurilor duritatea anvelopelor.

Suprafaţa de alunecare:  Strat masiv de cauciuc cu sarcină mare care intră în contact cu suprafaţa carosabilă în timpul deplasării autovehiculului. Suprafaţa sa externă are un model în relief sub forma unor creşte şi a unor şanţuri. Suprafaţa de alunecare protejează carcasa împotriva defecţiunilor de ordin mecanic, conferă proprietăţi de rezistenţă la uzură, îmbunătăţeşte capacitatea de aderenţă la carosabil şi reduce vibraţia şi zgomotele. Modelul în relief determină adecvabilitatea anvelopei pentru diferite condiţii de drum. Anvelopele sunt împărţite în patru mari categorii în funcţie de modelul suprafeţei de alunecare: pentru vară, all-season, pentru iarnă şi pentru teren accidentat.

Talon : Parte dură a anvelopei concepută pentru fixarea acesteia pe jantă (pentru anvelopele tubeless). Baza talonului este formată dintr-un inel de oţel cauciucat. Talonul constă într-o carcasă din şnur cauciucat, deasupra unui inel metalic, învelit în cauciuc. Inelul de oţel îi conferă forţa şi rigiditatea necesară, în timp ce cauciucul îi asigură integritate şi o tranziţie fină între inelul dur şi peretele interior al anvelopei. Partea exterioară a talonului este dintr-un material striat care îl protejează împotriva deteriorării în timpul montării şi demontării anvelopei.

Umăr: Parte a anvelopei localizată între suprafaţa de alunecare şi peretele lateral. Măreşte fermitatea anvelopei, susţine o parte din sarcinile transmise de la suprafaţa de alunecare şi îmbunătăţeşte interconexiunea dintre suprafaţa de alunecare şi carcasă.

Indice de viteza